DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

abjurare

Ads by Google:

ABJURÁRE, abjurări, s.f. Acţiunea de a abjura şi rezultatul ei. – V. abjura.

ABJURÁRE s. abjuraţie, lepădare, renegare. (~ a unei doctrine.)

abjuráre s. f. → jurare

ABJURÁRE s.f. Renegare, renunţare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjuraţie. [< abjura].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten