DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

absolutiune

Ads by Google:

ABSOLUŢIÚNE, absoluţiuni, s.f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.

absoluţiúne s. f. 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. absolution, lat. absolutio)

absoluţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. absoluţiúnii; pl. absoluţiúni

ABSOLUŢIÚN//E ~i f. 1) Iertare de pedeapsă a unui acuzat. 2) Iertare a păcatelor (de către preot). /<lat. absolutio, ~onis

ABSOLUŢIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ţi-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten