DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

acceptare

Ads by Google:

ACCEPTÁRE, acceptări, s.f. Acţiunea de a accepta şi rezultatul ei. ♦ Consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliţă prin care semnatarul se obligă să plătească la scadenţă suma din poliţa respectivă. ♦ Manifestare a voinţei de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – V. accepta.

Acceptare ≠ dezaprobare, renunţare, respingere

ACCEPTÁRE s. 1. v. aprobare. 2. v. admitere. 3. admitere, recunoaştere. (~ unui alt punct de vedere.)

acceptáre s. f., g.-d. art. acceptării; pl. acceptări

ACCEPTÁRE s.f. Acţiunea de a accepta şi rezultatul ei; primire, consimţire. ♦ (Cont.) Consimţământul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordinul dat băncii pentru achitarea documentului de plată acceptat. [< accepta].

ACCEPTÁRE s. f. 1. acţiunea de a accepta. 2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept. 3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă. (< accepta)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten