DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

baba

Ads by Google:

BABÁ, babale, s.f. Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. – Din tc. baba.

BÁBĂ, babe, s.f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinereţe; băbătie, babetă1. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ♢ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ♢ (Fam. şi glumeţ) Soţie ♢ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalţi. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloşca, îşi apără „puii“ înşiraţi, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia“; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă de sprijinire a unui acoperiş sau a unui planşeu de lemn. 2. Parte a unei copci în formă de toartă (numită şi femeiuşcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită şi moş). 3. (Iht.) Zglăvoacă. 4. (Reg.) Ciupercă roşie, comestibilă, care creşte pe crăci uscate şi putrede. – Din bg., scr., ucr. baba.

BÁBĂ s. v. babiţă, bunică, butonieră, cheotoare, mamă, mamă mare, mătuşă, moaşă, nevastă, pelican, piedin, soţie, tanti, urechea-babei, urechiuşă, vierme-alb, zglăvoacă.

BÁBĂ s. 1. bătrână, (reg.) băbătie, (fam.) babetă. 2. v. vrăjitoare

babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále

bába -oárba s. f. art.

bábă s. f., g.-d. art. bábei; pl. bábe

BÁB//Ă ~e f. 1) Femeie de o vârstă înaintată; femeie bătrână. ♢ Zilele ~ei (sau ~ele) primele două săptămâni din luna martie, care se caracterizează prin timp schimbător. (De-a) ~a-oarba joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie să-i prindă pe ceilalţi jucători. (De-a) ~a-gaia joc de copii în care unul dintre ei o face pe cloşca care îşi apără puii, iar altul pe gaia, care vrea să-i fure. 2) înv. Femeie bătrână care pretinde că ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descântece, vrăji, buruieni). /<sl. baba

BABÁ ~le f. Piesă cilindrică, de metal sau de beton, fixată pe puntea unei corăbii sau pe chei de care se leagă parâmele la ancorare. ~ mică. /<turc. babá

BABÁ s.f. Mic cozonac rotund, din aluat dospit cu adaos de stafide, însiropat cu un sirop amestecat cu rom sau kirsch (rachiu de cireşe), asemănător cu savarina. – Din fr. baba.

bábă (-be), s.f. – 1. Bătrînică, bunică. – 2. Vrăjitoare, ghicitoare. – 3. Peşte, zglăvoacă (Cotus gobio). – 4. Larvă de albină. – 5. Ştiulete de porumb fără boabe. – 6. (Bucov.) Ştergar cu care se acoperă borcanele cu fructe de pădure, legat ca o basma de femeie. – 7. (Mold.) Cozonac cu stafide. – 8. Bîrnă, par; în general bîrna de sprijin. – 9. Ac de făcut găici. – 10. Gaură, butonieră. – 11. La unele jocuri de copii, bile sau monede aruncate într-o groapă. – 12. (Arg.) Cafenea, cenaclu. Mr., megl. baba. Sl. baba (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; Lokotsch 146; DAR), ca şi bg., sb., slov., cr., pol., rus. baba, alb. babë, ngr. βάβα, βάβω (G. Meyer, Neugr. St., II, 15), toate cu sensuri care oscilează între cel de „bătrînă“ şi cel de „bunică“. Şi sensurile secundare coincid în general cu cele din limbile slave (pentru amănunt, cf. DAR). Sensurile 3-6 de bazează pe o presupusă asemănare a obiectului cu o bătrînă; sensurile 8-11 sînt asociaţii de idei irevenţioase între noţiunea de „femeie“ şi cea de „a suporta“ sau „a primi“. Sensul 7, care prin natură aparţine grupului 3-6, pare a deriva direct din pol., ca şi fr. baba. În sfîrşit, sensul 12 pare a se întemeia pe dubla echivalenţă „bătrînă“ şi „soţie“ (cf. băbătie), pe de o parte, şi „soţie“ = „cămin“ = „cafenea“, pe de alta. – Sensuri speciale: zilele Babei, primele nouă zile din martie, sfîrşitul iernii (trebuie să se înţeleagă zilele babei Dochia, personaj din mitologia populară care are corespondent în mitologia altor popoare; cf. bg. babini dni, ngr. οί μέρες τῆς γριᾶς, it. din Otranto i giorni della vecchia, prov. li jour de la vièio; materiale la Rohlfs, Quellen, 21-22); baba oarba „joc de copii“, cf. bg. slepa baba, iud. sp. papasiéga, care pare a fi rezultatul unei combinaţii între baba [oarba] cu [găina] oarbă. Der. babalău, băbălău, s.m. (babalîc); băbar, s.m. (om căsătorit; bătrînel); băbăret, s.n. (adunare de babe); băbărie, s.f. (descîntec; leac în medicina populară); băbătie, s.f. (babă; nevastă); băbesc, adj. (propriu babelor); băbeşte, adv. (ca babele); băbi, vb. (a îmbătrîni); băboi, s.m. (vrăjitoare bătrînă); baborniţă, s.f. (babă decrepită). Toate der. sînt normale. Din sl. babuška, formă dim., provine băbuşcă, s.f. (băbuţă; peşte de Dunăre, Leuciscus rutilus; pasăre bătrînă, care nu mai cîntă; butonieră), al cărei pl. este băbuşte, cu prima întrebuinţare, şi băbuşti în celelalte cazuri. – Cf. babcă, babiţă.

baba batrna...copil tanar...coboara jos...urca sus


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten