DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

badadai

Ads by Google:

BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV] – Probabil formaţie onomatopeică.

BĂDĂDĂÍ vb. v. hoinări, pribegi, rătăci, vagabonda.

bădădăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bădădăiésc imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bădădăiáscă

A BĂDĂDĂ//Í ~iésc intranz. pop. A umbla fără rost; a hoinări. /Onomat.

bădădăí (-ăésc, -ít), vb. – A umbla fără rost, de colo-colo; a chefui. Formaţie expresivă, bazată pe imitarea sonoră a mişcării prin intermediul ritmului ternar bă-dă-dă. Corespunde creaţiilor expresive bă-lă-lă şi bă-nă-nă. Aparţin celei de a doua: bălălăi, vb. (a bălăbăni, a legăna); bălălăială, s.f. (bălăbăneală); bălălău, adv. (atîrnînd). Se bazează pe acestă ultimă asociere sonoră: bănănăi, vb. (a bălăbăni, a legăna); bănănăială, s.f. (bălăbăneală). Cea de a doua consonanţă a produs şi bălăbăni, vb. (a balansa, a legăna; a face eforturi, a se strădui) şi bălăbăneală, s.f. (mişcare înceată), der. normal, care echivalează al treilea termen cu primul, ca în bîldîbîc, şi pe care Cihac încearcă inutil să-l explice prin rut. valandati; în alternanţa sa consonantică este posibil să fi intervenit şi tc. balaban „mare“ › sb., bg. balaban, care nu figurează în rom. decît ca nume de familie destul de comun. În sfîrşit, aceluiaşi ritm ternar îi aparţine bălăngăni, bălăngăi, vb. (a bate clopotele), balang(a), interj. (bang!, dang!), formaţii în care imaginea vizuală a mişcării limbii clopotului se asociază cu creaţia onomatopeică (cf. balang şi sp. talán). Totuşi, Scriban preferă să-l explice pe bădădăi prin mag. bodológni „a hoinări“, pe bălăngăni prin mag. bólogatni, şi pe bălăbăni prin mag. belebolundúlni „a se speti, a munci din greu“. Pentru caracterul expresiv al acestor formaţii, cf. Graur, BL, IV, 91-97; Iordan, BF, II, 184.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten