DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

baga

Ads by Google:

BAGÁ s.f. Carapace de broască ţestoasă prelucrată pentru fabricarea de piepteni, brăţări, tabachere etc. – Din tc. bağa.

BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra2. ♢ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuţie; a înfunda. A(-şi) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuţie. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ţine minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înţeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-şi) băga minţile în cap = a se cuminţi, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieţi (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistenţă observat de cineva spre a-i câştiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai şti cum să îndrepte o greşeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. şi refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. Îşi bagă toţi banii în cărţi de specialitate. S-a băgat slujbaş la primărie. S-a băgat slugă. ♢ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenţie (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

A băga ≠ a scoate

BĂGÁ vb. v. depune, înainta, înmâna, preda, prezenta.

BĂGÁ vb. 1. a introduce, a pune, a vârî. (~ mâna în apă, cheia în broască.) 2. a introduce, a pune, a vârî. (~ vinul în damigeană, găina în traistă.) 3. a introduce, a trece, a vârî. (~ aţa în ac.) 4. a intra, a se introduce, a se vârî. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. v. înfige. 6. v. îndesa. 7. v. îmbulzi. 8. v. închide. 9. v. ascunde. 10. v. amesteca. 11. v. angaja. 12. v. angaja. 13. v. investi.

bagá s. f., art. bagáua

băgá vb., ind. prez. 1sg. bag, 3 sg. şi pl. bágă

A SE BĂGÁ mă bag intranz. fam. A intra în mod obraznic (undeva). ♢ ~ sub pielea cuiva a căuta să câştige bunăvoinţa sau încrederea cuiva pe diferite căi (chiar necinstite). ~ în sufletul cuiva a) a sâcâi pe cineva cu rugăminţi; b) a nu slăbi cu dovezi de simpatie (în anumite scopuri). ~ în ochii cuiva a căuta să atragă cu orice preţ atenţia cuiva. ~ în vorbă a interveni, a se amesteca, nepoftit într-o discuţie. /Orig. nec.

A BĂGÁ bag tranz. 1) A face să intre (înăuntru); a introduce; a vârî. ♢ ~ (ceva) în cap a ţine minte; a memora. ~ (ceva) în gură a mânca. ~ (cuiva) minţile în cap a cuminţi (pe cineva). A(-i) ~ cuiva în cap a) a face pe cineva să fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva să înţeleagă ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica în oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) în sân a apropia mult (pe cineva); a trata cu atenţie şi cu dragoste. ~ mâna în buzunarul cuiva a jecmăni (pe cineva). 2) A pune într-o situaţie neplăcută. ♢ ~ (pe cineva) în boală (sau în boale) a înspăimânta (pe cineva). ~ (pe cineva) în draci (sau în toţi dracii) a speria tare (pe cineva); b) a mânia tare (pe cineva). ~ (pe cineva) în păcat a face (pe cineva) să comită o faptă condamnabilă. ~ (pe cineva) în nevoi a face să aibă neplăceri. ~ (pe cineva) la apă a pune în mare încurcătură. ~ în mormânt a pricinui moartea cuiva. 3) A face să îmbrăţişeze o slujbă, o meserie; a plasa. ~ la şcoala de meserii. 4): ~ de seamă a fi atent la ceva; a avea grijă. /Orig. nec.

BAGÁ f. Material obţinut din carapacea broaştelor-ţestoase şi folosit la confecţionarea pieptenilor, brăţărilor, mânerelor, tabacherelor. Ochelari de ~. [Art. bagaua; G.-D. bagalei] /<turc. bağa

băgá (-ag, át), vb. – 1. A înjuga animalele. – 2. A supune, a prinde, a pune sub ceva sau sub cineva. – 3. A (se) pune la dispoziţia cuiva, a (se) angaja într-o slujbă. 4. A pune în inferioritate, a obliga. – 5. A înfrînge, a supune, a învinge. – 6. A pune înăuntru, a introduce, a vîrî. – 7. A pune, a şeza. 8. A (se) pune la mijloc, a se interpune. – 9. A interveni, a (se) amesteca în ceva, a (se) amesteca în ceva, a-şi vîrî coada. – Mr., megl. bag, bagari. Dacă scara de valori semnalată aici corespunde, cum credem, evoluţiei istorice şi cronologice a cuvîntului, etimonul său ar putea fi lat. bῑgāre, de la bῑgabis iuga. Considerăm drept semnificaţie primară cea care mai păstrează încă în expresia a băga în plug, a băga în cîrd. De la ideea de „a pune la jug“ s-a putut trece firesc la cea de „a prinde“ în general, ca la Cantemir: silea să-l bage la mînă. De altfel, evoluţia semantică pare normală; ar putea fi comparată cu cea a lat. inchoare, de la co(h)us „parte a jugului“. Bῑga a lăsat descendenţi în limbile romanice (cf. REW 1096); nu se menţionează însă nici un reprezent al lui bῑgāre, a cărui formă apare în dicţionare. Fonetismul, regulat din punctul de vedere al rom. (cu modificarea vocalei atone, sub influenţa labialei anterioare, cf. măsură, păcat, bătrîn), prezintă dificultăţi în dialecte, unde s-ar presupune un rezultat *begari sau *bigari. Este de presupus că vocala atonă a suferit, în mr. şi în megl., o schimbare accidentală, fie datorită vocalei următoare, fie influenţei altui cuvînt, ca de ex. gr. βάλλω › βάξω. Întrebuinţarea acestui ultim cuvînt coincide perfect cu cea din mr., astfel încît βάξω a putut fi propus ca etimon al rom. (Cihac, II, 638), chiar dacă această ipoteză este insuficientă sub toate aspectele. Cf. şi ngr. μπήγω „a pune, a introduce“. Nici una din explicaţiile propuse anterior nu pare a fi reţinut atenţia specialiştilor. În afară de Cihac, se cuvine să menţionăm ipoteza lui Miklosich, Slaw. Elem., 8, care consideră cuvîntul ca provenind din fondul autohton. DAR şi Candrea îl dau drept necunoscut, iar Philippide, II, 697, îl consideră de origine obscură. G. Meyer, IF, VI, 115, REW 880 şi Rohlfs, Differenzierung, 29, îl leagă de un radical romanic *bag › prov. baga, de unde fr. bague, bagage. Se pot adăuga părerile lui Scriban, care explică prin sl. badati „a găuri“ cuvîntul rom.; Giuglea, Dacor., II, 374, care pleacă de la longob. bauga „fiare, lanţuri“ („begrifflich und formell schwierig“ REW 880); Pascu, Arch. Rom., X, 473, care pleacă de la bg. bakan.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten