DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

bai

Ads by Google:

BAI, baiuri, s.n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ♢ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj.

BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.

BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.

BĂÍ vb. v. îmbăia, scălda.

BAI s. – v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

bai s. n., pl. báiuri

băí (a face baie, a lucra într-o mină) vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. băiáscă

bái, (-iuri), s.n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate“, ca şi sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război“, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puţin probabil. Se foloseşte numai în Trans., dar circulaţia sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva“ (‹ mag. bajlodni) este puţin folosit.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten