DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

baietel

Ads by Google:

BĂIEŢÉL, băieţei, s.m. 1. Diminutiv al lui băiat; băieţaş. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase şi flori albastre grupate, care creşte prin fâneţe şi păşuni (Veronica spicata) - Băiat + suf. -el.

BĂIEŢÉL s. băieţaş, copilaş, (reg.) codănel, (Mold.) ţică, (fam.) pici, puşti.

băieţél s. m., pl. băieţéi, art. băieţéii

BĂIEŢÉ//L ~i m. la pl. (diminutiv de la băiat) Plantă erbacee cu frunze păroase şi flori albastre grupate, care creşte prin fâneţe şi prin păşuni. /băiat + suf. ~el


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten