DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

balamut

Ads by Google:

BALAMÚT, -Ă, balamuţi, -te, adj., s.m. şi f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărţi) Măsluit. 2. S.m. şi f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus balamut.

BALAMÚT s., adj. v. ademenitor, amăgitor, înşelător, seducător.

BALAMÚT adj. v. măsluit.

BALAMÚT adj., s. v. bâlbâit, bârfitor, bleg, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, gângav, gângăvit, gângâit, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, ponegritor, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

balamút s. m., adj m., pl. balamúţi; f. sg. balamútă, pl. balamúte.

balamút (-ţi), adj. – 1. Înşelător, trişor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Înv., aproape ieşit din uz.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten