DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

balans

Ads by Google:

BALÁNS, balansuri, s.n. 1. Mişcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obţinerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

BALÁNS s. balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilaţie, pendulare.

baláns s. n., pl. balánsuri

BALÁNS ~uri n. Mişcare oscilatorie; oscilaţie; pendulare; legănare. /v. a balansa

BALÁNS s. n. mişcare de oscilaţie; balansare. (după fr. balancement)

BALÁNS s.n. Oscilaţie; mişcare de oscilaţie, de pendulare. [Pl. -suri. / < fr. balance].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten