DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

bale

Ads by Google:

BÁLE s.f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ♢ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peştilor. ♦ Urmă mucoasă lăsată de melc în mers. – Cf. lat. *baba.

bále (secreţie) s. f. pl.

BÁLE f. pl. 1) Salivă groasă şi spumoasă care se prelinge din gură. ♢ A-i curge cuiva ~le după ceva a dori ceva foarte mult. 2) Materie mucoasă lăsată de melci în urma lor. /<lat. baba

bále s.f pl. – Salivă spumoasă ce se prelinge din gură. – Mr. bală, megl. bal’ă. Lat. *baba (Puşcariu 180; Candrea, Éléments latins, I; REW 953; Candrea-Dens., 129; DAR; Pascu, I, 51; etimologia pare să fi fost semnalată pentru prima oară de Laurian-Massim şi de Lambrior 379); cf. it. bava, fr. (bave), sp., port. baba. Rezultatul normal *ba nu se foloseşte la sing.; pe baza formei de pl. se formează uneori sing. analogic, bală, ca în dialecte. – Miklosich, Slaw. Elem., 14 şi Cihac propun ca etimon al cuvîntului rom. pe cel sb. bale cu der. balav „bălos“ şi baliti „a-i curge balele“; este însă mai probabil un împrumut în sens invers (la fel consideră şi Berneker 41). Der. bălos, adj. (cu bale; libidinos; alunecos); băloşa, vb. (a-i curge balele, a face spume la gură); băloşel, s.m. (ciupercă, Russula foetens); îmbăla, vb. (a murdări cu bale; a scuipa, a muia în salivă; a jigni, a ofensa); îmbălătură, s.f. (scuipătură; jignire, ofensă); îmbălora, vb. (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rău). – Din rom. trebuie să provină ţig., sp. bajilé „bale“ (Besses 32).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten