DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

cacior

Ads by Google:

caciór (caciúr), -ă, cacióri, -e, adj. (înv.; reg.) 1. (despre oi, cai şi porci) alb-negru, cu pete, pestriţ. 2. (despre lucruri şi oameni) absurd, deşănţat, neîntemeiat, vrednic de râs.

căciór (-oáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităţilor animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II , 36, provine din mag. kacer „cochet, prost“; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „raţă“. – Der. căciorie, s.f. (extravaganţă, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi).

căciór (-oáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităţilor animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II , 36, provine din mag. kacer „cochet, prost“; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „raţă“. – Der. căciorie, s.f. (extravaganţă, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten