DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

cacofonie

Ads by Google:

CACOFONÍE, cacofonii, s.f. Asociaţie neplăcută de sunete; cacofonism. ♦ (Muz.) Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie.

Cacofonie ≠ eufonie

CACOFONÍE s. (LINGV.) (rar) cacofonism. (A folosit o ~)

cacofoníe s. f., art. cacofonía, g.-d. art. cacofoníei; pl. cacofoníi, art. cacofoníile

CACOFONÍ//E ~i f. 1) Asociaţie sau repetare neplăcută de sunete în vorbire. 2) muz. Amestec discordant de sunete; lipsă de armonie. [G.-D. cacofoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cacophonie

CACOFONÍE s. f. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism. (< fr. cacophonie, gr. kakophonie)

CACOFONÍE s.f. Întâlnire de sunete care impresionează neplăcut auzul; cacofonism. ♦ (Muz.) Reunire de sunete discordante; lipsă de armonie. [Gen. -iei. / < fr. cacophonie, cf. gr. kakos – rău, phone – sunet].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten