DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

caduc

Ads by Google:

CADÚC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; şubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Din fr. caduc, lat. caducus.

Caduc ≠ persistent, peren

CADÚC adj. v. demodat, depăşit, desuet, învechit, netrainic, perimat, şubred, vechi.

cadúc adj. m., pl. cadúci; f. sg. cadúcă, pl. cadúce

CADÚ//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre frunze) Care cade de timpuriu. 2) fig. Care nu este veşnic; sortit pieirii. 3) (despre acte juridice) Care a căzut în desuetudine; fără putere legală. /< fr. caduc, lat. caducus

CADÚC, -Ă adj. 1. lipsit de trăinicie, şubred; (p. ext.) învechit, depăşit, perimat. 2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme; (despre formaţiuni cornoase la animale) care cade periodic. 3. (despre legate, donaţii) care nu mai are putere legală. (< fr. caduc, lat. caducus)

CADÚC, -Ă adj. Trecător; netrainic, şubred. ♦ (Bot.; despre un organ) Care cade spontan înainte de vreme sau anual. ♦ (Despre legate, donaţii etc.) Care nu (mai) are putere legală. [< fr. caduc, cf. lat. caducus].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten