DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

calamandros

Ads by Google:

CALAMANDRÓS s.n. (reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – Et. nec.

CALAMANDRÓS s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală.

calamandrós s. n., pl. calamandroáse

calamandrós (-oáse), s.n. – Revoltă, dezordine, harababură, vacarm. – Var. chilimandros. Origine expresivă, ca în şandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din ţig. kelimangere „dansatori“ (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este var. de la hărmălaie.

CALAMANDRÓS n. reg. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. /Orig. nec.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten