DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

dajnic

Ads by Google:

DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s.m. şi f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.

DÁJNIC s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.

dájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; f. sg. dájnică, pl. dájnice

DÁJNI//C ~ci m. înv. Persoană obligată să plătească dajdie. /dajdie + suf. ~nic


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten