DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

dambla

Ads by Google:

DAMBLÁ s.f. 1. (Pop.) Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie, năbădăi. 2. Fig. (Fam.) Chef, poftă, pasiune. – Din tc. dambla.

DAMBLÁ s. v. apoplexie, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, ictus apoplectic, maimuţăreală, moft, naz, paralizie, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

damblá s. f., art. dambláua, g.-d. art. damblálei; pl. damblále

DAMBLÁ ~le f. pop. 1) Stare patologică constând în afectarea sistemului nervos, manifestată prin incapacitatea de a face mişcări voluntare; paralizie. 2) Acces de mânie nestăvilită; năbădăi. 3) fam. Dorinţă (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; chef; gust; poftă. ♢ A-şi face ~ua a-şi face cheful. [Art. damblaua; G.-D. damblalei] /<turc. dambla

dambla, apoplexie, accident vascular cerebral


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten