DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

dansul

Ads by Google:

DẤNSUL, DẤNSA, dânşii, dânsele, pron. pers., subst. 1. Pron. pers. (Ca pronume de politeţe) El, ea. ♢ Loc. adv. (Pop.) Ca pe dânsul (sau ca pe dânsa) = straşnic, grozav. 2. S.m. şi f. (Pop.) Soţ, soţie. 3. S.f. pl. art. (Pop.; în superstiţii) Ielele. [Gen.-dat.: dânsului, dânsei, dânşilor, dânselor] – De4 + însul.

DÂNSUL s. art. v. bărbat, soţ.

DÂNSUL pron. v. el.

dânsul pron. m. (g.-d. dânsului), pl. dânşii (g.-d. dânşilor); f. sg. dânsa (g.-d. dânsei), pl. dânsele (g.-d. dânselor)

DÂNSUL dânsa (dânşii, dânsele) pron. pers. (întrebuinţat mai ales la nominativ şi acuzativ) El, ea (ei, ele). [G.-D. dânsului, dânsei, dânselor] /de + însul


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten