DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

dantura

Ads by Google:

DANTURÁ, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinţii unei roţi cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură.

DANTÚRĂ, danturi, s.f. 1. Totalitatea dinţilor unei persoane; p. ext. felul în care sunt înşiraţi şi alcătuiţi dinţii; dentiţie. ♢ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinţii unor organe de maşini sau scule (roţi dinţate, freze, broşe etc.). – Din fr. denture.

DANTÚRĂ s. f. 1. totalitatea dinţilor unui om. ♢ dentiţie (3). 2. ansamblu al dinţilor unor organe de maşini sau de utilaje. (< fr. denture)

DANTURÁ vb. tr. a tăia dinţii unei roţi cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură)

DANTÚRĂ s. dentiţie. (Are o ~ perfectă.)

danturá vb., ind. prez. 1 sg. danturéz, 3 sg. şi pl. dantureáză

dantúră s. f., g.-d. art. dantúrii; pl. dantúri

DANTÚRĂ f. 1) Totalitate a dinţilor (din gură); dentiţie. ♢ ~ falsă proteză dentară. 2) Fel în care sunt aranjaţi dinţii pe maxilar; dentiţie. 3) tehn. Ansamblul dinţilor unei roţi. [G.-D. danturii] /<fr. denture

A DANTUR//Á ~éz tranz. tehn. (roţi) A înzestra cu dantură (cu ajutorul unei freze speciale). /Din dantură

DANTURÁ vb. I. tr. A tăia dinţii unei roţi cu ajutorul unei freze speciale. [< dantură].

DANTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea dinţilor unui om; (p. ext.) felul în care sunt aşezaţi dinţii. 2. Ansamblu format de dinţii unor organe de maşini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentură s.f. / < fr. denture].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten