DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

daracitor

Ads by Google:

DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S.n. Perie cu dinţi rari de oţel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

DĂRĂCITÓR s. v. darac.

dărăcitór (persoană) s. m., pl. dărăcitóri

dărăcitór (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre

DĂRĂCIT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană specializată în lucrările de dărăcire. /a dărăci + suf. ~tor

DĂRĂCIT//ÓR1 ~oáre n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + suf. ~tor


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten