DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

darnic

Ads by Google:

DÁRNIC, -Ă, darnici, -ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. – Dar2 + suf. -nic.

Darnic ≠ avar, calic, cărpănos, zgârcit

DÁRNIC adj. culant, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.)

dárnic adj. m., pl. dárnici; f. sg. dárnică, pl. dárnice

DÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care are plăcerea de a oferi daruri; mereu dispus să ajute material în mod dezinteresat pe alţii; mărinimos; generos; galanton. 2) (despre terenuri, soluri) Care dă rod mare; roditor; mănos; fertil; fecund; bogat. /dar + suf. ~nic


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten