DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

darnicie

Ads by Google:

DĂRNICÍE, dărnicii, s.f. 1. Însuşirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundenţă, belşug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului.Darnic + suf.. -ie.

Dărnicie ≠ avariţie

DĂRNICÍE s. culanţă, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificenţă, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) largheţe. (Un om de o ~ rară.)

dărnicíe s. f., g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile

DĂRNICÍE f. 1) Caracter darnic; gene-rozitate; mărinimie. 2) Manifestare de om darnic. 3) fig. Caracter darnic; fertilitate; fecunditate; rodnicie. ~a gliei. [Art. dărnicia; G.-D. dărniciei; Sil. -ci-e] /darnic + suf. ~ie


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten