DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

dascalie

Ads by Google:

DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s.f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povaţă; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusinţă, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.

DĂSCĂLÍE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, în-drumare, învăţătură, morală, mustra-re, observaţie, povaţă, povăţuire, pro-fesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă.

dăscălíe s. f., g.-d. art. dăscălíei; (poveţe) pl. dăscălíi, art. dăscălíile

DĂSCĂLÍ//E ~i f. 1) la sing. Funcţie de dascăl. 2) la sing. Durata de exercitare a unei astfel de funcţii. 3) înv. Învăţătură care călăuzeşte pe cineva în diverse siţuaţii; îndrumare; povaţă; sfat. [Art. dăscălia; G.-D. dăscăliei; Sil. -li-e] / dascăl + suf. ~ie


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten