DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

daunator

Ads by Google:

DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat. m.) Fiinţă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

Dăunător ≠ folositor, nevătămător

DĂUNĂTÓR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (fig.) contraproductiv. (Efecte ~oare pentru ...)

dăunătór adj. m. (sil. dă-u-), pl. dăunătóri; f. sg. şi pl. dăunătoáre

DĂUNĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care dăunează; în stare să dăuneze; păgubitor. [Sil. dă-u-] / a dăuna + suf. ~tor

DĂUNĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. (Vietate, animal) vătămător (mai ales pentru culturile agricole). [< dăuna + -tor].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten