DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

eclipsa

Ads by Google:

ECLÍPSĂ s. f. 1. dispariţie parţială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta şi observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitenţă a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ♢ instalaţie de semnalizare prin becuri electrice aşezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispariţie sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru. ♢ întunecare, pierdere temporară a cunoştinţei. (< fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)

ECLIPSÁ vb. v. depăşi, dispărea, întrece, pieri.

ECLÍPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.)

ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toţi cu verva sa.)

eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. şi pl. eclipseáză

eclípsă s. f. (sil. - clip -), g.-d. art. eclípsei; pl. eclípse

ECLÍPS//Ă ~e f. 1) Dispariţie (totală sau parţială) a imaginii unui astru datorită interpunerii unui corp ceresc între el şi locul de observare. ~ de Soare. ~ de Lună. 2) fig. Trecere în umbră a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-î /<lat. eclipsis, fr. éclipse

A SE ECLIPS//Á mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser

A ECLIPS//Á ~éz tranz. 1) (aştri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în faţa altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăşi prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parţial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].

ECLÍPSĂ s.f. 1. Dispariţie parţială sau totală a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru între observator şi corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitenţa luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalaţie de semnalizare prin becuri electrice aşezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispariţie sau trecere în umbră temporară a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Întunecare, pierdere temporară a cunoştinţei. [< fr. éclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a dispărea].

eclípsă (-se), s.f. – Dispariţie totală sau parţială a imaginii unui astru. – Var. (înv.) eclipsis. Gr. ἔϰλειψις (sec. XVII) şi modern din fr. éclipse. – Der. eclipsa, vb.; ecliptic, adj. Cf. Gáldi 176.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten