DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

ecuator

Ads by Google:

ECUATÓR s.n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafaţa pământului, rezultat din intersecţia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, împărţindu-l în două emisfere şi reprezentând cercul de referinţă al latitudinii terestre; p. ext. zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică şi sudică de acest cerc; zonă ecuatorială. 2. Cercul mare al unei sfere, obţinut prin intersecţia acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a sferei. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereşti, situat într-un plan perpendicular pe linia polilor Pământului. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équateur, lat. aequator.

ECUATÓR s. n. 1. cerc mare, imaginar, pe suprafaţa Pământului, al cărui plan este perpendicular pe axa polilor şi ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceştia. o ~ ceresc = cercul mare al sferei cereşti în al cărui plan se află ecuatorul terestru. 2. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere. 3. linie imaginară care înconjură echidistant de poli o formaţie anatomică mai mult sau mai puţin sferică. (< fr. équateur, lat. aequator)

ecuatór s. n. (sil. -cu-a-)

ECUATÓR n. Cerc imaginar pe suprafaţa Pământului care împarte globul pământesc în două emisfere, nordică şi sudică. [Sil. e-cu-a-tor] /<fr. équateur, lat. equator

ECUATÓR s.n. 1. Cerc imaginar al cărui plan este perpendicular pe axa polilor tereştri şi ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceştia. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereşti în al cărui plan se află ecuatorul pământesc. 2. Cercul mare rezultat din intersectarea planului ecuatorului terestru cu sfera cerească. [Pron. -cu-a-, scris şi equator, pl. (rar) -oare, var. ecvator s.n. / < fr. équateur, it. equatore, cf. lat. aequare – a face să fie egal].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten