DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

educator

Ads by Google:

EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în şcoli); profesor, învăţător. 2. S.f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educaţia copiilor preşcolari (în cămine şi în grădiniţe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris.

EDUCATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în şcoli); mentor, preceptor. II. s. f. persoană care se ocupă cu educaţia copiilor preşcolari. (< fr. éducateur, lat. educator)

EDUCATÓR s. pedagog. (Un bun ~.)

educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; f. sg. şi pl. educatoáre

EDUCAT//ÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educaţia copiilor şi a tineretului (în instituţiile preşcolare şi şcolare sau în cămine). /<fr. éducateur, lat. educator, ~oris

EDUCATÓR, -OÁRE adj. Care educă. // s.m. şi f. Persoană care educă copiii, tineretul (în şcoli); profesor, învăţător. ♦ Persoană care se ocupă cu educaţia copiilor în cămine şi grădiniţe. [Cf. fr. éducateur, lat. educator].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten