DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

efect

Ads by Google:

EFÉCT, efecte, s.n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecinţă. ♢ Expr. A-şi face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinţa scontată. 2. Impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva. ♢ Loc. adj. De efect = care atrage atenţia, care produce o impresie puternică. ♢ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ♢ (În sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerând ascultătorului senzaţia unui sunet real sau oferindu-i sonorităţi inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Îmbrăcăminte militară, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare. Efecte de comerţ. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).

Efect ≠ cauză

EFÉCT s. n. 1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecinţă. ♢ traiectorie neobişnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee. 2. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeşte, atrage privirile, auzul etc. o de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (pl.) obiecte, bunuri (veşminte) care aparţin cuiva. ♢ (mil.) echipament. 4. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operaţiile comerciale, în relaţiile de credit etc. (< lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

EFÉCT s. 1. v. consecinţă. 2. acţiune, influenţă, înrâurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?) 3. efect fotoconductiv v. fotoconductibilitate. 4. v. impresie. 5. (la pl.) echipament. 6. (mai ales la pl.) v. hârtie de valoare.

eféct s. n., pl. efécte

EFÉCT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; urmare; consecinţă. ♢ A-şi face ~ul a provoca urmările scontate. 2) Impresie puternică produsă (de cineva sau de ceva) asupra cuiva. 3) la pl. fin. Hârtii de valoare. /<fr. effet, lat. effectus

Efect semantic dezagreabil al unei secven e (sonore sau grafice) asociate prin similaritate unor cuvinte din asa-numitul registru vulgar. Ex: a zis că cantina...; În timpul acesta... etc.

EFÉCT s.n. 1. Fenomen care rezultă cu necesitate dintr-o cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobişnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal) lovită după anumite procedee. ♢ Minge cu efect = minge care, în urma unei anumite lovituri, ia o anumită traiectorie. 2. Impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeşte, atrage privirile, auzul etc. ♢ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (La pl.) Obiecte, bunuri (mai ales veşminte) care aparţin cuiva. ♦ (Mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etc.) [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. effectus, cf. germ. Effekt, fr. effet].

efect al unei actiuni;consencinta,urmare[fr.repercussion]

eféct (-te), s.n. – Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză. Lat. effectus, prin intermediul fr. effet. – Der. (din fr.) efectiv, adj.; efectua, vb.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten