DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

fa

Ads by Google:

FA1 s.m. invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majoră tip; sunetul şi notaţia corespunzătoare acestei trepte. ♦ Una dintre cheile muzicale. – Din it. fa.

FA2 interj. v. .

interj. (Pop.) Termen cu care cineva se adresează la ţară unei persoane de sex feminin. [Var.: fa interj.] – Scurtat din fa[tă] şi influenţat de .

FA s. m. inv. (muz.) 1. treapta a patra a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. denumire a uneia dintre cheile muzicale. (< it. fa)

fa s. m. invar.

fa/fă interj.

fa/fă interj.

v. fa

FA2 interj. pop. (se foloseşte ca adresare către o persoană de sex feminin). /Din fa[]

FA1 m. invar. 1) Notă muzicală situată pe treapta a patra din gama majoră tip. 2) Sunetul corespunzător acestei note. ♢ Cheia ~ cheia de bas. /<it. fa

FA s.m.invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majoră tip; sunetul şi nota corespunzătoare. ♦ Denumirea uneia dintre cheile muzicale. [< it. fa].

interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Puşcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR şi Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu . Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa“ citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puţin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. şi Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la ţară, se consideră vulgarism în limba literară.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten