DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

fabrica

Ads by Google:

FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie şi în cantităţi mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecţiona, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.

FÁBRICĂ, fabrici, s.f. Întreprindere industrială care foloseşte un sistem de maşini şi de instalaţii tehnice în vederea executării operaţiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie şi în cantităţi mari. ♢ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproşa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproşa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. şi: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.

FÁBRICĂ s. f. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie şi în cantităţi mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)

FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ♢ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)

FÁBRICĂ s. v. uzină.

FABRICÁ vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. v. confecţiona.

FABRICÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

fabricá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. fábric, 3 sg. şi pl. fábrică

fábrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fábricii; pl. fábrici

FÁBRI//CĂ ~ci f. Întreprindere industrială care prelucrează materia primă transformând-o în produse finite. ~ de zahăr.A lua (pe cineva) în ~ lua pe cineva la rost. [G.-D. fabricii] /<fr. fabrique, germ. Fabrik

A FABRICÁ fábric tranz. 1) (mărfuri, produse) A produce în serie, prelucrând materia primă (la o fabrică, la o uzină). 2) fig. depr. A face în grabă şi necalitativ. ~ versuri. 3) fig. A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a ticlui; a născoci; a inventa; a izvodi; a broda. /<fr. fabriquer, lat. fabricare

FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecţiona anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].

FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie şi în cantităţi mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica].

fábrică (-ci), s.f. – Întreprindere industrială. – Mr. fabrică. Lat. fabrica, prin intermediul it. fabbrica (după Sanzewitsch 202, din rus. fábrika). – Der. (din fr.) fabrica, vb.; fabricant, s.m.; fabricat, s.n., din germ. Fabrikat; fabricaţi(un)e, s.f. Forma mr. derivă de asemenea din it., ca ngr. φάμπριϰα, bg., tc. fabrika.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten