DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

facalet

Ads by Google:

FĂCĂLÉŢ, făcăleţe, s.n. Băţ gros şi neted, întrebuinţat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. f a k a l á n.

FĂCĂLÉŢ s. 1. (pop.) melesteu, mestecău, (reg.) culeşer, mămăligar, mămăligător, mămăligău, mămăligoi, mestecar, mestecălău, mestelnic, (prin Ban.) brucelnic, brucer, (Maram.) tocănău, (Maram. şi Transilv.) tocăner. (~ pentru mă-măligă.) 2. v. sucitor.

făcăléţ s. n., pl. făcăléţe

FĂCĂLÉŢ ~e n. Unealtă de bucătărie sub formă de băţ neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu. /cf. ung. fakalán


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten