DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

facere

Ads by Google:

FÁCERE, faceri, s.f. Acţiunea de a (se) face şi rezultatul ei. ♢ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credinţele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. ♢ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naştere. – V. face.

Facere ≠ desfacere

FÁCERE s. v. naştere, parturiţie, procreare, procreaţie.

FÁCERE s. 1. v. confecţionare. 2. v. executare. 3. executare, execuţie, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. gătit. 5. v. pregătire. 6. v. aprindere. 7. v. comitere. 8. creare. 9. v. ge-neză.

fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri

FÁCER//E ~i f. v. A FACE. ♢ ~ de bine binefacere; faptă bună. ~ea lumii crearea lumii de către Dumnezeu. Durerile (sau chinurile) ~ii durerile pe care le suportă femeia la naştere. /v. a face


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten