DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

facla

Ads by Google:

FÁCLĂ, facle, s.f. Băţ (la un capăt cu câlţi îmbibaţi cu o substanţă inflamabilă) care serveşte la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torţă. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla.

FÁCLĂ s. v. torţă.

fáclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. fáclei; pl. fácle

FÁCL//Ă ~e f. 1) Băţ prevăzut la un capăt cu cârpe, câlţi sau alt material îmbibat cu petrol care serveşte la iluminat (mai ales în timpul manifestărilor de masă); torţă. 2) rar v. FĂCLIE. /<bulg. fakla

fáclă (-le), s.f. – Torţă. Ngr. φάϰλα, din lat. facŭla, cf. bg. fakla. – Der. făclie, s.f. (lumînare; torţă), cu suf. -ie, cf. bg. faklija, sb. faklja, mag. fáklya, it. fiaccola (rom. provine din bg., după Cihac, II, 106 şi DAR; soluţia nu pare probabilă, fiind cuvînt care apare în rom. începînd din sec. XVI; după Mladenov, bg. provine din germ. Fackel, soluţie care nici ea nu pare convingătoare); făcliaş (var. rară făclaş), s.m. (purtător de torţă); făclier, s.m. (lumînar); făclieş, s.m. (Mold., licurici).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten