DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

factitiv

Ads by Google:

FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (şi substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acţiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif.

FACTITÍV adj. verb tranzitiv ~ = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acţiunea. (< fr. factitif)

FACTITÍV adj. (GRAM.) cauzativ. (Verb ~.)

factitív adj. m., pl. factitívi; f. sg. factitívă, pl. factitíve

factitív s. n., pl. factitíve

FACTITÍV ~ă ( ~i, ~e) şi substantival : Verb ~ verb tranzitiv, care arată că subiectul determină pe cineva să realizeze acţiunea verbului; verb cauzativ. /<fr. factitif

FACTITÍV adj.n. Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acţiunea verbului de bază. [< fr. factitif].

factitív1 adj. m.; f. factitívă, pl. factitíve


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten