DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

facut

Ads by Google:

FĂCÚT2, -Ă, făcuţi, -te, adj. 1. (Despre băuturi) Falsificat, dres. 2. (În expr.) Parcă-i (un) lucru făcut (sau substantivat, un făcut), se spune pentru a exprima surprinderea că un lucru se întâmplă contrar aşteptărilor. 3. (Fam.) Beat. – V. face.

FĂCÚT1 s.n. 1. Acţiunea de a face şi rezultatul ei; săvârşire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecţionare; fabricare. 2. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face.

FĂCÚT s. v. descântec, destin, farmec, fatalitate, magie, menire, noroc, pre-destinare, soartă, ursită, vrajă, vră-jitorie, zodie.

FĂCÚT s. 1. v. confecţionare. 2. v. gătit.

FĂCÚT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, contrafăcut, falsificat, îmbătat, tur-mentat.

FĂCÚT adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, grandi-locvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.)

făcút s. n.

FĂCÚ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A FACE. ♢ Bine ~ (la trup) cu o constituţie robustă. 2) (despre băuturi) Care este amestecat cu ceva străin; falsificat. 3) fam. Care este uşor ameţit de băutură; cherchelit. /v. a face

făcut pe ascuns, în taină, când altcineva ţine de şase gata să dea un semnal de alertă.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten