DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

fagas

Ads by Google:

FĂGÁŞ, făgaşe, s.n. Urmă adâncă (şi îngustă) săpată în pământ de şuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roţile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a uşura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcţie, drum. Şi-a orientat cercetările pe un nou făgaş. [Pl şi: făgaşuri. – Var.: (reg.) hăugáş, hogáş, văgáş s.n.] – Din magh. vágás.

FĂGÁŞ s. v. albie, curs, matcă, vad.

FĂGÁŞ s. 1. (înv. şi reg.) scursură. (~ lăsat de un şuvoi de apă de ploaie.) 2. (Olt. şi Munt.) şleau. (~ lăsat pe drum de roţile căruţei.)

făgáş s. n., pl. făgáşe

FĂGÁŞ ~e n. 1) Urmă adâncă şi continuă făcută în pământ de apele de ploaie sau de roţile unui vechicul. 2) fig. Cale de dezvoltare. /<ung. vágáş

făgáş (-şe), s.n. – Urmă, brazdă, urmă de roată. – Var. (Mold., Trans.) vagas, ogaş, hogaş, (Trans.) hăgaş, hăgău. Mag. vágás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 95; DAR). După Drăganu, Dacor., VI, 275, alterarea consoanei iniţiale se explică prin încrucişarea cu mag. forga „cotitură“, ipoteză puţin probabilă. Cf. sb., cr., rut. vagaš. După DAR, var. hăgău ar proveni din mag. hágo. – Der. hoagă, s.f. (groapă cu apă; pîrîu).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten