DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

faina

Ads by Google:

FĂÍNĂ, (2) făinuri, s.f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor seminţe de plante şi folosită în alimentaţie. ♢ Expr. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situaţia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obţinută prin măcinarea anumitor materiale. ♢ Făină animală = produs obţinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare şi a porcilor. Făină de peşte = produs sub formă de pulbere obţinut din peşti inferiori şi necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peşte, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obţinută prin măcinarea oaselor şi folosită ca supliment valoros în hrana animalelor şi ca îngrăşământ în agricultură. – Lat. farina.

făínă s. f., g.-d. art. făínii; (sorturi) pl. făínuri

FĂÍNĂ f. 1) Pulbere obţinută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentaţie. ~ de grâu. ~ de porumb. 2) Substanţă sau material transformat prin măcinare în pulbere. ~ de peşte. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] /<lat. farina

făiná vb. I (înv.) 1. a presăra cu făină, a pudra. 2. (refl.) a se pudra.

făínă (-nuri), s.f. – Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale. – Var. (înv.) fărină, (Banat) fănină. Mr., megl. fărină, istr. farirę. Lat. farῑna (Puşcariu 572; REW 3197; Candrea, Éléments, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR), prin intermediul fazelor atestate de var., rezultat al asimilării r-nn-n şi al disimilării corespunzătoare; cf. vegl. faraina, it. farina, prov. farina, fr. farine, sp. harina, port. farinha. Der. faina, vb. (a acoperi cu făină); făinar, s.m. (fabricant sau vînzător de făină), care, după Puşcariu 573 ar fi reprezentant direct al lat. farῑnarius, ipoteză abandonată în DAR; făinar, s.n. (ladă sau depozit de făină); făinăreasă, s.f. (făinar); făinărie, s.f. (magazin de făină); făineală, s.f. (dare prin făină; sulemenire; bătaie); făinos, adj. (ca făina), care, după Puşcariu 574 şi DAR provine direct din lat. farinosus; făinoşa, vb. refl. (a deveni făinos; a se pudra, a se sulemeni); înfăina (var. înfăinoşa), vb. (a da prin făină; a pudra; a bate).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten