DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

falaitar

Ads by Google:

FALAITÁR, falaitari, s.m. Călăreţ pe unul dintre caii înaintaşi înhămaţi la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie şi care ţinea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter.

falaitár s. m. (sil. -lai-), pl. falaitári

falaitár (-ri), s.m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s.n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceştia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor“; pare mai curînd o formaţie retrogradă şi arficială de la falaitar, încrucişare cu Valet.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten