DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

fals

Ads by Google:

FALŞ, -Ă adj. v. fals.

FALS, -Ă, (I) falşi, -se, adj., (II) falsuri, s.n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Uşă (sau fereastră) falsă = uşă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Prefăcut, făţarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ♢ (Adverbial) Cântă fals. II. S.n. (Jur.) Infracţiune săvârşită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ştersături făcute cu rea-credinţă, prin imitarea semnăturii, denaturarea conţinutului, substituire de persoane etc. ♢ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în faţa justiţiei ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declaraţii. [Var.: (I) falş, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.

Fals ≠ adevărat, autentic, original, sincer, neprefăcut

FALS, -Ă I. adj. 1. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat. ♢ care are numai aparenţa adevărului; contrafăcut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefăcut, ipocrit. 3. (muz.) care sună contrar legilor armoniei. II. s. n. 1. neadevăr, contrafacere. 2. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. (< lat. falsus, it. falso)

FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, imitat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. v. falsificare. 3. adj. artificial, (livr.) postiş, (reg.) prepus. (Păr ~; dinţi ~şi.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~şi.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strâmb. (Aur ~.) 6. adj. v. artificial. 7. adj. v. greşit. 8. adj. eronat, greşit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O ştire ~.) 9. adj. v. mincinos. 10. adj. v. denaturat. 11. adj. (PSIH.) falsă recunoaştere v. paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strâmb. (Jură ~.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. v. ipocrit. 16. adj. v. afectat. 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note ~.)

fals adj. m., pl. falşi; f. sg. fálsă, g.-d. art. fálsei, pl. fálse

fals s. n., pl. fálsuri

FALS2 ~uri n. 1) Lucru contrafăcut. 2) Act care denaturează adevărul, conţinând adaosuri, ştersături sau imitarea semnăturii în scopuri frauduloase. /<lat. falsus, it. falso

FAL//S1 ~să (~şi, ~se) 1) Care induce în eroare; contrar adevărului. Mărturie ~să. 2) Care constituie un adevăr aparent; lipsit de autenticitate; contrafăcut. Document ~. 3) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă lipsă de sinceritate; fără sinceritate; prefăcut; nesincer; artificial; ipocrit; făţarnic. 4) şi adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorectă. /<lat. falsus, it. falso

FALS s.n. Neadevăr, contrafacere. ♦ Schimbare a adevărului într-un act scris prin adaosuri sau ştersături, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. [< lat. falsum, cf. it. falso, germ. Falsch].

FALS, -Ă adj. 1. Care nu este adevărat, care nu este veritabil; contrafăcut. ♦ Neautentic, neadevărat, nereal, nenatural. ♦ Neîntemeiat. 2. (Fig.; despre oameni) Prefăcut, ipocrit. 3. (Muz.) Care sună contrar legilor armoniei; greşit. [Var. falş, -ă adj. / < lat. falsus, cf. germ. falsch, it. falso].

FALŞ, -Ă adj. v. fals.

fals (-să), adj. – Care este contrar adevărului, mincinos. – Var. falş. Lat. falsus (sec. XIV). Pronunţarea falş (‹ germ. falsch, cf. ceh. faleš, pol. falsz, rus. fališ, Miklosich, Fremdw., 88; Berneker 279) se consideră drept incorectă. – Der. fals, s.n. (neadevărat); falsar, s.m. (înv., falsificator), din lat. falsarius (sec. XIX); falset, s.m., din it. falsetto; falsifica, vb., din lat. falsificare (sec. XIX); falsificator, s.m., din fr. falsificateur; falsitate, s.f., din lat. falsitas (sec. XIX).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten