DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

faltui

Ads by Google:

FĂLŢUÍ, fălţuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falţul pieile tăbăcite pentru a le reduce şi a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, ţigle etc. un falţ (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falţului. 3. A îndoi şi a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broşării ori a legării). – Din germ. falzen.

FĂLŢUÍ vb. (TEHN.) a lămbui.

fălţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fălţuiésc, imperf. 3 sg. fălţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fălţuiáscă

A FĂLŢU//Í ~iésc tranz. 1) (piei tăbăcite) A prelucra cu falţul. 2) (scânduri, cărămizi, ţigle) A prevedea cu un falţ. 3) (coli imprimate) A împături într-o anumită ordine (pentru a broşa, a mânui mai uşor etc.) /<germ. falzen


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten