DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

faltuitor

Ads by Google:

FĂLŢUITÓR, -OÁRE, fălţuitori, -oare s. 1. S.m. şi f. Persoană calificată în operaţiile de fălţuire. 2. S.n. Unealtă (rindea specială, cuţit etc.) cu care se fălţuieşte. [Pr.: -ţu-i-] – Fălţui + suf. -tor.

fălţuitór (persoană) s. m. (sil. -ţu-i-), pl. fălţuitóri

fălţuitór (unealtă) s. n. (sil. -ţu-i-), pl. fălţuitoáre

FĂLŢUITÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operaţii de fălţuire. [Sil. -ţu-i-] /a fălţui + suf. ~tor

FĂLŢUIT//ÓR1 ~oáre n. 1) Rindea folosită la fălţuirea pieselor de lemn. 2) Instrument cu care se fălţuiesc colile unei tipărituri. [Sil. -ţu-i-] /a fălţui + suf. ~tor


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten