DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

fanar

Ads by Google:

FÂNÁR s.n. v. fanar.

FANÁR, fanare, s.n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s.n.] – Din ngr. fanári.

FÂNÁR s. v. felinar, lampă.

FANÁR s. v. crâng, felinar, lampă, prâsnel.

fanár s. n., pl. fanáre

FANÁR ĕ n. Lampă de gaz portativă, folosită în afara încăperilor. /

fanár (-re), s.n. – 1. Lanternă; felinar. – 2. Cartier grecesc din Constantinopole. – Var. (Mold.) fînar. Mr. fînare. Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din lat. fanarium, cf. tc., alb., bg. faner. Este dublet de la fanal, s.n. (felinar), din it. fanale, fr. fanal. – Der. fanaragiu, s.m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din tc. fenarci (Şeineanu, II, 167); fînăraş, s.m. (Mold., licurici); fanariot, s.m. (grec din Constantinopole aparţinînd aristocraţiei din Fanar, care a ocupat funcţii pe cît de numeroase pe atît de importante în Munt. şi Mold., în sec. XVII şi XVIII), din ngr. φαναριώτης; fanariot, adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria română); fanariotic(esc), adj. (înv., referitor la fanarioţi); fanariotism, s.n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza, vb. (a greciza). Cf. felinar.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten