DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

fanatic

Ads by Google:

FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus.

FANÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă. II. (despre sentimente, manifestări) care dovedeşte fanatism; pătimaş, intolerant. (< fr. fanatique, lat. fanaticus)

FANÁTIC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. şi fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

fanátic s. m., adj. m., pl. fanátici; f. sg. fanátică, g.-d. art. fanáticei, pl. fanátice

FANÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi substantival Care este stăpânit de fanatism. 2) (despre sentimente) Care vădeşte fanatism; pătimaş. /<fr. fanatique, lat. fanaticus

FANÁTIC, -Ă adj. (adesea s.) Cuprins de fanatism; (p. ext.) foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioasă. ♦ Pătimaş, excesiv, intolerant. [< fr. fanatique, it. fanatico, lat. fanaticus].

fanatic al muncii; de la Tovarasul Stakanov premiat de Stalin pentru 24 de ore de munca neintrerupta.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten