DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

fapt

Ads by Google:

FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ Loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ Expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. ♢ Expr. Fapt împlinit = acţiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situaţie definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă. – Lat. factum.

FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.

FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie.

fapt (zool.) s. m., pl. fapţi

fapt (acţiune) s. n., pl. fápte

fapt (farmec, vrajă) s. n., pl. fápturi

FAP//T3 ~ţi m. depr. Copil neastâmpărat şi obraznic. /<lat. factum

FAPT2 ~uri n. pop. rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; farmec; vrajă. /<lat. factum

FAPT1 ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum

fapt neasteptat, aberant si capital

fapt neasteptat, aberant si capital care intervine in procesul de cercetare

fapt, -ă, adj. (înv.) făcut.

fapt (-te), s.n. – 1. (Înv.) 1. Creaţie, facere. – 2. Acţiune, înfăptuire. – 3. (Înv.) Creatură. – 4. Întîmplare reală. – 5. (Cu noţiuni care exprimă timpul) Început, origine. – 6. Vrajă, farmec. – 7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. – 8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. – 9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr. faptu, faptă, megl. fat. Lat. factum (Puşcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR; cf. Şeineanu, Semasiol., 188), cf. it. fatto, prov. fach, fr. fait, sp. hecho, port. feito. Pl. este fapţi la sensurile 7-9. Era înainte part. de la a face, sec. XVI, înlocuit de făcut. Der. faptă, s.f. (fapt; operă; acţiune; înv., creaţie, facere), sing. reconstituit analogic de la pl. fapte (după Tiktin şi DAR, din lat. facta, pl. n.); făptaş, s.m. (delicvent); faptnic(ă), s.f. şi n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se crede că vindecă o boală greşit atribuită lui fapt 7; făptoriu, s.m. (înv., creator); făptui, vb. (a face, a săvîrşi, a comite); făptuitor, s.m. (delicvent, autor al unui delict); făptură, s.f. (înv., creaţie, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziţie, structură; aspect, formă, mod de a fi; fiinţă vie, creatură), din lat. factura, cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641), it. fattura, v. prov. faitura, v. fr. faiture, sp. hechura, port. feitura (Puşcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR); înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrşit). În legătură cu sensul magic al lui fapt, cf. it. fatturare „a vrăji“; fattura „vrajă“, port. feitiço „vrajă“, de unde fr. fétiche › rom. fétiş.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten