DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

faramita

Ads by Google:

FĂRÂMÍŢĂ, fărâmiţe, s.f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iţă.

FĂRÂMIŢÁ, fărâmiţez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) preface în fărâmiţe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiţă.

FĂRÂMÍŢĂ s. fărâmică.

FĂRÂMIŢÁ vb. v. mărunţi.

fărâmiţá vb., ind. prez. 1 sg. fărâmiţéz, 3 sg. şi pl. fărâmiţeáză

fărâmíţă s. f., g.-d. art. fărâmíţei; pl. fărâmíţe

FĂRÂMÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la fărâmă) Fărâmă mică. /fărâmă + suf. ~iţă

A FĂRÂMIŢ//Á ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmiţeze. /Din fărâmiţă

A SE FĂRÂMIŢ//Á se ~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăţi mici de tot. /Din fărâmiţă


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten