DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

gabui

Ads by Google:

GĂBUÍ, găbuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A găbji. – Cf. v. rus. g a b a t, ucr. h a b a t y.

GĂBUÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.

găbuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găbuíesc, imperf. 3 sg. găbuiá; conj. prez. 3 sg. şi. pl. găbuiáscă

A GĂBU//Í ~iésc tranz. pop. v. A GĂBJI. /<ucr. habatj

găbuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A prinde, a apuca, a înhăţa. – 2. A găsi, a descoperi. – Var. (Mold.) găb(ă)şi, găpşi, găbji, ghibui, (Munt.) dibui. Sl. (rus.) gabati „a hăitui“ (DAR), cf. pol. gabać „a prinde“; este însă evident că acest cuvînt a fost tratat ca o creaţie expresivă, după cum se poate vedea în var. sale. Celelalte explicaţii nu coincid. După Iordan, BF, II, 195, forma de bază ar fi găbji, din tc. kabz „acţiunea de a prinde“ şi găbui ar proveni din încrucişarea lui găbji cu dibui. Miklosich, Slaw. Elem., pleca de la ghibui, din sl. gybati „a îndoi“, al cărui semantism nu se înţelege. Dibui, vb. (a găsi, a descoperi, a afla; a reuşi, a nimeri; a tatona, a pipăi pe bîjbîite; a căuta pe bîjbîite) este fără îndoială acelaşi cuvînt (cf. Tiktin şi Scriban), ale cărui sensuri le cuprind pe cele ale verbelor găbui şi pipăi. S-a explicat prin rut. dybaty (Berneker 248; Skok 67), prin bg. deb(n)jă „a se strecura“ (Candrea, GS, VI, 323; Candrea; Scriban); sau prin tc. debb „acţiunea de a tîrî“ (Moldovan, 425). Der. gabje, s.f. (Mold., mînă, pumn); gabor, s.m. (Arg., poliţist, agent), asociere ironică a ideii de „a prinde“ cu numele propriu Gabor; dibuială, s.f. (acţiunea de a dibui); dibuitor, adj. (care dibuieşte); ghibosi, vb. (a hăitui; a strînge, a bate, a părui), cu var. ghigosi, formate cu suf. expresiv -osi. Cf. gîmba.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten