DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

galben

Ads by Google:

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâiei etc. ♢ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în ţările tropicale, transmisă de o specie de ţânţari, caracterizată prin febră şi prin colorarea pielii în galben (2). ♢ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoţii sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) ameţeală, a i se face rău. ♦ (Despre faţa omului sau despre alte părţi ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Şarg. 2. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu şi verde. ♦ Substanţă, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ♢ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuinţată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obţinerea verdelui. 3. S.m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat şi în ţările româneşti. 4. S.f. (În sintagma) Galbenă de Odobeşti = specie de viţă de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus.

Galben ≠ roşu, rumen

GÁLBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. şarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (înv.) zimţ. (I-a numărat o mie de ~.) 6. s. (înv.) ughi. (~ul era o monedă de aur.)

gálben adj. m., pl. gálbeni; f. sg. gálbenă, pl. gálbene

gálben (monedă) s. m., pl. gálbeni

gálben (culoare) s. n.

GÁLBEN3 ~i m. înv. Monedă de aur străină cu circulaţie şi în Moldova în sec. XIX. /<lat. galbinus

GÁLBEN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lămâii; ca aurul; ca lămâia. Culoare ~ă. Floare ~ă. ♢ Rasă ~ă (sau mongoloidă) populaţie din Asia, caracterizată prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri ~e boală contagioasă, răspândită în ţările tropicale de către ţânţari. 2) (despre faţă sau despre alte părţi ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentării insuficiente cu sânge). ♢ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă. /<lat. galbinus

GÁLBEN1 n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ♢ A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea ameţeli. /<lat. galbinus

gálben (-nă), adj. – 1. De culoarea aurului, a lămîiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S.m. şi f.) Nume dat unor animale domestice cu părul galben. – 5. Ducat, monedă veche de aur, de mărime şi valoare variabilă. – 6. (S.f.) Varietate de struguri de provenienţă din Odobeşti. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbĭnus (Puşcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu“ (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amaríio. Der. gălbenaş, s.m. (ducat, monedă; persoană care strînge dările, înv.) gălbenare (var. gălbinare), s.f. (icter; rar, gălbenuş; cimbru, Serratula tinctoria); gălbinatec, adj. (rar, gălbui); gălbeneală, s.f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă; rar, dropică); gălbenel, s.m. (ducat, monedă; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); gălbenea, s.f. (hreniţă, Nasturtium); gălbinică, s.f. (muşeţel, Matricaria chamomilla); gălbeneţ, s.n. (galbeni, bănet); gălbeneţ (var. gălbineţ), adj. (oacheş); gălbenicios, adj. (gălbui; palid); gălbeniţă, s.f. (plantă, Galeobdolon luteum); gălbeniu, adj. (gălbui); gălbenuş, s.m. (plantă, Crepis setosa); gălbenuş, s.n. (partea centrală, sferică, de culoare galbenă a oului); gălbenuţ, s.m. (varietate de ciuperci comestibile); gălbior, adj. (gălbui); gălbior, s.m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); gălbiu (var. gălbui), adj. (gălbui); gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucişare cu alburiu; gălbenime, s.f. (gălbejeală); îngălbeni (var. gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-şi pierde culoarea); îngălbenitor, adj. (care face să devină galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat“ (Capidan, Raporturile, 231).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten