DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

habitudine

Ads by Google:

HABITÚDINE, habitudini, s.f. (Livr.) Obişnuinţă, deprindere, obicei. – Din lat. habitudo, -inis, fr. habitude.

HABITÚDINE s. f. obişnuinţă; deprindere, obicei. ♢ mod de comportament, istoriceşte constituit, al indivizilor aparţinând aceluiaşi grup. (< fr. habitude, lat. habitudo)

HABITÚDINE s. v. deprindere, obicei, obiş-nuinţă.

habitúdine s. f., g.-d. art. habitúdinii; pl. habitúdini

HABITÚDIN//E ~i f. livr. Însuşire dobândită cu timpul prin practică şi devenită trăsătură caracteristică; obicei; obişnuinţă; deprindere. /<lat. habitudo, ~inis, fr. habitude

HABITÚDINE s.f. Obicei, obişnuinţă, deprindere. [Cf. lat. habitudo, fr. habitude].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten