DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

haidamac

Ads by Google:

HAIDAMÁC, haidamaci, s.m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuş, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.

HAIDAMÁC1, haidamace, s.n. (Reg.) Bâtă, ciomag. – Sb. ajdamak (< tc. haydamak „tâlhar“).

HAIDAMÁC2, haidamaci, s.m. 3. (Înv.) Păzitor de vite. – Tc. haydamak.

HAIDAMÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

haidamác s. m., pl. haidamáci

HAIDAMÁ//C ~ci m. pop. 1) Bărbat înalt şi puternic (care umblă fără rost); haidău. 2) înv. Persoană care comitea jafuri, făcând uz de forţă; bandit; tâlhar. /<turc. haydamak

haidamác (-ci), s.m. – Derbedeu, haimana. Tc. haydamak (Şeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak „băţ“ (de unde în Banat, haidamac, s.n. „băţ“), pol. hajdamaka.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten