DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

haimana

Ads by Google:

HAIMANÁ, haimanale, s.f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ♢ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana.

HAIMANÁ s. v. derbedeu.

haimaná s. f., art. haimanáua, g.-d. art. haimanálei; pl. haimanále

HAIMANÁ ~le f. pop. Persoană fără o ocupaţie bine definită; om fără rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana

haimaná (-ále), s.f. – Vagabond, om de nimic, golan. Tc. haymana (Röesler 606; Löbel 246; Şeineanu, II, 196; Lokotsch 783; Iogu, GS, IV, 385), cf. alb. haymana, sb. ajmana. – Der. haimanalîc, s.n. (vagabondaj).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten